New Year

A mai trecut un an... nu stiu daca e din pacate sau din fericire dar tot ceea ce pot sa zic este ca nu as da anul asta pentru nimic in lume. Pot sa zic ca prima parte a acestui mirific an a fost, sa fiu draguta, ciudat. Incepand cu 12 februarie, ziua in care totul s-a schimbat, terminand cu 14 august, ziua inceputului propriu-zis. Deceptii, realizari, dezamagiri, nothing unusual. A venit multdorita vacanta si parca totul a inceput sa capete sens. Si sfarsitul ei a fost pe cat de neasteptat pe atat de superb, de delicios. Imi doresc ca anul 2009 sa semene macar un pic cu finalul acestui an. Sa fie de nenumarate ori mai spectaculos, mai plin de surprize. Un an in care sa mi se indeplineasca toate dorintele, sa am numai realizari sa stiu sa infrunt deceptiile si problemele. Acest an va da la o parte egoismul "eului" si se va concentra pe "noi". Imi vine sa inchei cu ceva gen " in vecii vecilor, amin!"
dar ma multumesc cu punct, nu inainte sa fiu extrem de recunoscatoare pentru el si pentru faptul ca nici in cele mai ciudate si nebune vise nu am indraznit sa-mi imaginez ca as putea trai asemenea sentimente, ca eu as putea fi capabila de asemenea trairi si gesturi. Nu am niciun merit, sunt wicked pana in maduva oaselor. Tre' sa gasesc o modalitate sa scap de asta... pana atunci urez Sarbatori Fericite ca deh, asa e usual, dar avand in vedere ca i don't usually take usual, urez tuturor sa incerce sa faca tot posibilul ca sa faca lumea lor mai frumoasa, sa-si repete de un milion de ori atunci cand sunt suparati ca "n-au cu cine..." la mine functioneaza:P

Advertised Christmas

Ma gandesc cat de repede a trecut si anu asta... E un sentiment ciudat sa realizezi ca parca mai ieri era Revelionul si de ieri pana azi au trecut atatea... Poate suna socant dar urasc pur si simplu aceasta comercializare a sarbatorilor. Mi se pare infect sa alerg din magazin in magazin doar ca sa iau "ceva". Anu asta iau o pauza! Daca voi lua vre-un cadou il voi lua pentru ca stiu ca merita acea persoana sa-l primeasca si nu doar de dragul de-a cheltui banii.
Chiar voi incerca sa fiu mai buna, sa ma comport frumos cu toti din jur si asta nu pentru ca asa e normal de Craciun, ci pentru ca vreau. Voi incerca sa simt adevarata semnificatie a Sarbatorilor si voi lasa mancarea pentru altii.

seeking a certain something

N-am mai scris de ceva timp. Nu din lene ci din simplul motiv ca m-am trezit zilele astea prinsa intr-un iures de nedescris (scoala, teme, parinti business si altele la fel de infecte). Nu cred ca sunt prea pretentioasa daca cer un weekend de secondhand serenade (preferabil your call la nesfarsit), P.S I love you care sa-mi reaminteasca faptul ca true love exists and is so... omg is so delicous :x. Vreau o dimineata in care sa ascult numai requiem for a dream si sa stau in pat si sa nu-mi treaca nimic prin cap.
Nu stiu ca-i cu dorinta asta de detasare pe mine... Adevarul e ca de fiecare data cand ma gandesc la problemele mele cea mai mare este viitorul cu toate aspectele lui. Ador imprevizibilitatea, numai ca sunt niste lucruri pe care le vreau certe. Mi-e frica de esec. De faptul ca totul se va schimba din subredul si cu greu realizatul meu plan. Doresc linistea aceea pe care o aveam cand nu ma stresam cu problema notelor, a facultatii, a unui posibil el. Singura mea grija era sa nu-i rup capul lui Barbie (pe care acum o vad ca pe o perfect innocent slut- shocking even for me). Atitudinea de "hai sictir" ma oboseste enorm, chiar daca uneori o savurez din plin si asta cam des.
Ciudat da' ma simt bagata cu forta intr-o maturitate infecta de care nu vreau sa aud. Da e adevarat, sunt unele domenii ale acestei cresteri pe care le ador, dar ma asteptam ca toate sa vina in acelasi pachet frumos decorat al maturitatii.
Totusi, gandul la primul pas pe care il constientizez al "realitatii mele", ma face sa privesc cu optimism la viitor. Cel mai bun lucru care l-am facut pana acum si nu il regret si nu il voi regreta indiferent de circumstante s-a intamplat acum aproximativ 3 luni superbe. Doresc pur si simplu, sa tina forever pentru ca in momentul de fata acesta pare singurul lucru pe care ma pot baza si am certitudinea ca intradevar este.
It doesn't make any sense I know but neither I am understanding anything at this moment.

i've found some kind of fairytale and i would not change it for the world

What could be more beautiful than someone who's thinking at you? Who's holding you, stopping anything that may come between you? Who's looking at you with "that" look. That deep, indecipherable look but at the same time so easy to interpret because of "that" smile...
I never dreamed that i would be the princess of the story, that i will depend of him entirely. Everybody dreams of this. The fact is that i was beginning to feel that my happily ever after will take only a few years. Three to be more exact (after "Dragostea dureaza 3 ani" Frédéric Beigbeder). But instead i found myself dreaming at an eternal embrace, wishing i would see the same smile every night and day that, every morning I will wake up and the first thing I would want is to see his face.
It's so right to feel "that" hug every time you simply need it and to know that your acts are so decisive to someone else.
Allie: Look at us, we're already fightin'
Noah: Well that's what we do, we fight... You tell me when I am being an arrogant son of a bitch and I tell you when you are a pain in the ass. Which you are, 99% of the time. I'm not afraid to hurt your feelings. You have like a 2 second rebound rate, then you're back doing the next pain-in-the-ass thing.
Allie: So what?
Noah: So it's not gonna be easy. It's gonna be really hard. We're gonna have to work at this every day, but I want to do that because I want you. I want all of you, for ever, you and me, every day. Will you do something for me, please? Just picture your life for me? 30 years from now, 40 years from now? What's it look like? (The Notebook)
And this is exactly what i'll do every time everything gets between us. I'm gonna think that my meaningless story became a fairytale because of him. That i became that star from "Stardust" who shined the most powerful when she was happy... with the owner of her hearth.

together they weren't afraid of anything... they would have dared satan and all his legions

Ireal. Este ceva atat de ademenitor , atat de superb, extraordinar, sublim incat ti-ar fi frica sa-l ai. Nu ai sti ce sa faci cu el. Intradevar, sentimentele intaltatoare trebuie sa vina cu un manual de utilizare.
Citatul este din Wuthering Heights (filmul) cu Juliette Binoche si Ralph Fiennes. Cred ca este cartea mea preferata de dragoste. Nu ma satur sa o citesc sau sa ma uit la film. De fiecare data cand il vad ma incearca cu totul si cu totul alte sentimente... Povestea dintre Heathcliff si Catherine mi se pare cea mai superba poveste de dragoste, care depaseste bariera realului, trecand intr-o lume a povestilor cu demoni si zane de demult. Iubirea lor este vesnica si-si gaseste implinirea atunci cand amandoi isi vor gasi in sfarsit linistea nu in aceasta lume. Heathcliff: Catherine Earnshaw, may you not rest so long as I live on! I killed you. Haunt me, then! Haunt your murderer! I know that ghosts have wandered on the Earth. Be with me always. Take any form, drive me mad, only do not leave me in this dark alone where I cannot find you. I cannot live without my life! I cannot die without my soul. Poate unele persoane si-ar face repede semnul crucii la auzul unei asemenea replici, insa pe mine ma strabate instantaneu un fior de incantare si de dorinta. O dorinta ca o anumita persoana sa simta ca, realmente, fara mine nu poate... S-ar putea ca mofturile mele de Scarlet O'Hara sa ii faca pe unii sa-si zica in sinea lor "Atunci, daca ai pretentii asa inalte, nu vad alt viitor pentru tine decat cel al lui Miss Havisham (personaj Marile Sperante-Charles Dickens)".
Nu, nu sunt mofturoasa. STIU ca o sa am parte de ceea ce-mi doresc pentru ca momentan gust din fericirea aceea divina. Insa si inainte de asta eram constienta ca am pregatit ceva superb. Stiam ca scenariul meu nu are cum sa fie unul fara intriga, sec. Trebuia doar sa-l las pe Scenaristul meu sa preia conducerea. Sa nu mai incerc sa detin si alt rol in afara de personaj principal al filmului vietii mele. Pot sa asigur pe oricine ca nu traiesc un "Tanar si nelinistit" infect. Traiesc un "Wuthering Heights" care nu are elemente lugubre in el. Chiar daca mai apar, ele nu fac decat sa-mi tina atentia in alerta asupra "scenariului" si a faptului ca orice poveste are si elementele ei triste. Insa daca stiu sa trec peste acestea, atunci partile frumoase ale vietii vor capata o stralucire aparte.
Heathcliff: If he loved you with all the power of his soul for a whole lifetime, he couldn't love you as much as I do in a single day...
Traiesc acest sentiment si nu l-as da pentru nimic in lume.

wish you were here

Ador sa merg prin ploaie. Am sentimentul ala ca sunt total invizibila si ca nimeni nu are nimic in cap decat cum sa ajunga mai repede... undeva. Eu una prefer sa merg incet si, nu stiu cum, ploaia are un efect anesteziant asupra sentimentelor. Ma face impartiala. Pot sa-mi gandesc la rece viata cu tot cu problemele ei si daca ma simt destul de in stare, si a altora.
Numai ca de data asta a fost altfel. Cand El imi tine umbrela si il tin de brat, orice numai "rece" nu sunt. Da, e adevarat ca ma simt blue si ca as vrea ca plimbarea aceea sa nu se termine niciodata, insa am senzatia aceea delicioasa ca "cineva" vrea sa mearga cu mine prin ploaie si nu doar pentru ca am umbreala:)
Eh, nu mai scriu ca mi-e ca o dau in filozofii dubioase si nu ma pasioneaza momentan asa ceva.

it feels so yesterday...

In sf... 18:> nu a fost niciun second stupid Big-Bang; a fost chill... nimic diferit de ieri, numai vremea si faptul ca am fost mai bagata in seama:). In niciun caz nu ma gandeam ca venerabila varsta ma va prinde asa cum sunt momentan. Aveam mareata idee ca voi fi de-o maturitate inimaginabila, ca voi fi in stare sa imi incep propria viata asa... de una singura, ca voi fi cu un pachet impresionant de recomandari si ca CV-ul meu va avea dimensiunile unui roman si ca voi fi sigura ce vreau sa fac in viata si, mai mult ca sigur- voi fi cea mai buna in domeniul meu. Si brusc, the perfect Stepford life si over si m-am trezit cu "majora" asta pe cap. Habar n-are pe ce lume se afla, ce vrea sa faca in viitor, nu e incantata nici de faptul ca trebuie sa se gandeasca la viitorul ei (profesional ca celelalte domenii sunt desertul fiecarei clipe), traieste un basm, sau mai bine zis un roman dubios a carui final e cat se poate de incert, prefera sa isi traiasca viata cu o chitara in mana, intr-o perpetua vacanta (chit ca habar n-are sa cante la chitara). Cele mai de pret lucruri in viata ei sunt persoanele apropiate si speranta ca intr-o zi se va trezi, nu brusc ci incet... cu tot tacamul unei treziri perfecte, la realitate. Tot ceea ce vrea momentan e sa fie fericita si sa nu regrete nimic.
S-a mai scurs un an din incredibila mea viata si incerc sa-i fac un rezumat. Ceea ce e extrem de ciudat, poate chiar imposibil, e faptul ca desi toti spun ca iti amintesti lucrurile rele care au fost, in mintea mea sunt numai lucrurile superbe pe care le-am trait. Ciudat, dar imi place. Poate asta demonstreaza ca s-a mai schimbat ceva la etajul superior.
Nu am ganduri marete pentru acest an. Vreau ca, orice fel de schimbari, chiar daca sunt putine, sa fie complete si iremediabile. So chill... Imi trece prin cap "It's my life" Bon Jovi i just wanna live while i'm alive. And that's what I intend to :)

I believe I may have a first sentence...

Dear Leonard. To look life in the face, always, to look life in the face and to know it for what it is. At last to know it, to love it for what it is, and then, to put it away. Leonard, always the years between us, always the years. Always the love. Always the hours... (Virginia Woolf)
E deja tipic. Sunt ultima persoana care vede un film genial, pe care ajung sa-l ador si numai la el sa ma gandesc pentru o perioada nelimitata- The Hours. Absolut genial. Posibil ca daca l-as mai fi vazut pana acum, nu as fi inteles nimic. De fapt, tind sa cred ca a venit la timpul potrivit si ca acum, mai mult ca niciodata il inteleg. Filmul prezinta povestea a trei femei: una care scrie cartea, una care o citeste si alta care o traieste.
[in 1921]
Virginia Woolf: [writing in her book] Mrs. Dalloway said she would buy the flowers herself. [in 1951] Laura Brown:[reading in bed] Mrs. Dalloway said she would buy the flowers herself. [in 2001] Clarissa Vaughan: Sally, I think I'll buy the flowers myself.
E vorba de Mrs Dalloway a Virginiei Woolf.
Cred ca tot ce as scrie despre film ar fi sa dau copy paste replicilor. Another quotable movie. E unul din filmele care te face sa "look life in the face, always, to look life in the face, and to know it for what it is". Te face sa realizezi ca viata e frumoasa. Sau din contra... "I remember one morning getting up at dawn, there was such a sense of possibility. You know, that feeling? And I remember thinking to myself: So, this is the beginning of happiness. This is where it starts. And of course there will always be more. It never occurred to me it wasn't the beginning. It was happiness. It was the moment. Right then."
Nu pot sa scriu pur si simplu despre film pentru ca m-a marcat. Adica, am sentimentul acela egoist ca vreau sa pastrez toate emotiile simtite in timplu filmului doar pentru mine... Si cred ca o sa mai fac asta pentru o perioada.

September

Ok, stiu ca e cam tarziu pentru un astfel de titlu numai ca acum simt mai mult ca oricand ca, intr-adevar the summer is over and life's so bitch. Tocmai cand incepusem sa simt ca e vara, ca toate lucrurile coopereaza cu mine, atunci s-a pus punct acelor trei luni de libertate. Get used to it.
Sfarsitul vacantei m-a prins intr-un efect placebo care dura de ceva timp si incepusem sa ma intreb daca e real. E acea senzatie delicioasa cand te trezesti zambind si adormi cu acelasi zambet pe buze si stii prea bine de ce. Sau nu, depinde. In orice caz, am adorat acel suras care se transforma intr-un zambet Colgate veritabil. Si inca il ador, numai ca si-a pierdut din intensitate.
Ma intreb de ce suna asa de sec ce scriu. O sa ma gandesc mai incolo la asta... Acum pe lista celor mai importante motive de gandire este viitorul si tot ce-mi rezerva el. Nu, nu e vorba de viitor asa in mare. Ala profesional. Ca, teoretic in astia aproximativ 18 ani de viata ai avut destul timp sa te gandesti la "ce vrei sa te faci cand o sa fii mare". Yeah right, I lived 18 just to feel that I live. I think I need another 18 to figure out the rest.
Cumva vara asta m-a maturizat (posibil sa fie doar parerea mea). Am invatat ca de deciziile mele depind mai multi, ca desi nu le place sa o arate sau nu stiu cum, acele persoane tin enorm la tine.
M-am bucurat din plin de notiunea de prietenie adevarata si am realizat ca intr-adevar exista si ca e (de cele mai multe ori) tot ceea ce-ti trebuie.
Momentan o sa mai savurez cat a ramas din acel efect atat de dorit de mine...

For some reason I can't explain
I know saint Peter won't call my name...

just believeing

ma uitam peste un caiet intr-o zi cand am gasit o pagina scrisa la repezeala pe 27.05
"...in principal, ma intorc la ideea ca viata e o imensa gluma. e atat de absurda incat ar trebui sa mor de ras cand ma gandesc. citeam nusth ce horoscop in care se zicea ca o sa traiesc o telenovela. pfff... traiesc deja una. e adevarat in ea nu exista crime patetice, palmuiri si paruieli telenovelistice and stuff dar isi are partea ei de sentiment.
viata te invata ca in fata problemelor trebuie sa razi cu cel mai "dispretuibil" ras. pentru ca oricum totul o sa fie ok. but God! e vorba de moment. nu pot sa trec peste dezamagiri zicandu-mi "trece"! kkt. e patetic.
faza e ca nu ma mai stresez. si o sa vad ce o sa fac si cat o sa rad dupa. timpul le va rezolva pe toate. yeah right. we know"

aveam impresia ca totul este "a big circle". period. ceva asemanator deja-vu- ului numai ca de data asta nu este vorba de impresia ca am mai trait experienta. sunt prea sigura pentru ca a lasat si urmari.

the cinderella story

i can be a professional cinderella...
am de ceva vreme un sentiment ciudat care prinde contur. nu sunt ceea ce se asteapta lumea. numai ca nici nu vreau sa ma schimb. am marea incapatanare cum ca trebuie sa fiu acceptata asa cum sunt. cu bune si rele. aha. mda...
ideea e ca, desi nu pare, chiar ma doare sa mi se spuna "nu ma asteptam" de fiecare data cand fac ceva dupa capul meu. aici intervine teoria acceptarii. nu o dezbat. prea patetica.
intotdeauna am fost considerata o ciudata mai mult sau mai putin. doar pentru ca nu exista tipar pentru mine. nici personalitatea nu-mi poate fi definita. si s-au straduit multi. faza cu cinderella nu are legatura cu nimic. nu semanam deloc.
melodiile astea semnifica ceva cu totul si cu totul special pentru mine. they just had an ideal timing.

guilty pleasures

Ed Westwick

simply. he's chuck bass.

sienna miller

e propriul ei stilist si de fiecare data cand o vezi e breathless. si de cand am vazut-o in casanova a devenit una dintre actritele mele preferate.

aviators and converses

well, you look cool just wearing them. and the converses are... all stars:)

Bitten by Sarah Jessica Parker

Pentru ca pur si simplu Sarah e geniala. Are un stil unic care impresioneaza de fiecare data cand o vezi. Si noua ei colectie "Bitten" sustine ideea de cheep and cool, asa ca oricare fata se poate declara dublu satisfacuta: haine cool la preturi umane:D

Mischa Barton

Imi place Mischa pentru ca are un stil vestimentar decent dar in acelasi timp :X. Adepta balerinilor si a "summer fashion", tipa a devenit style icon pentru o multime dupa aparitiile din The O.C.

Vera Wang

Simply Vera Wang. Toate miresele si-ar dori o rochie Vera Wang. Si are niste creatii care te fac sa arati de milioane.

Keds

Sunt geniali si comozi. Au o groaza de modele care pur si simplu iti iau ochii si se pot purta la aproape orice.

Paul Frank

Mutra lui Julius spune tot :d.

Vans

Just because. Sunt geniali si prea cool.

Agatha Ruiz de la Prada

Colours. You have to love them.

Dude, we're having so much fun :|

Oficial- bored. De toate. Adica deja m-am obisnuit cu starea asta. La inceput am fost un pic alarmata pentru ca vedeam ca, pur si simplu stau de dimineata pana seara in casa si nu fac nimic. Toti sunt la "job" si "vaaai tu- cat fun avem". Siiigur. Enjoy.
Imi umplu mintea cu tot felu de filme care mai de care mai ciudate si dubioase si nu-mi pare rau. Ascult muzica in prostie (VH1- final countdown, top 50 best ballads ever :X:X) si citesc Chick-uri. Mi-e o pofta nebuna de un cocktail.
Schimbarea de look a avut loc asa ca (sper eu), sunt pe drumul cel bun pentru o "resurscitare" dorita.
Ce sec : da o sa public postarea oricum ca, mai tarziu sa vad ce inseamna patetic.

Poti sa tii un secret???

Adevaru e ca m-am reapucat de cartea asta din simplul motiv ca de fiecare data cand o citesc, ma face sa rad. Ok, si autoarea e geniala. A mai scris colectia cu nebuna aia simpatica, innebunita dupa shopping (sincera sa fiu, cand vedeam ce prostii face doar din dorinta de-a avea nu stiu ce pereche de pantofi incomozi, ma apuca durerea de cap) si altele, dar dupa parerea mea asta e cea mai tare.
Trec peste subiectul carti. Ma cam depaseste, Nu pot sa citesc o carte serioasa ca brusc, ma apuca lenea. Asa ca o sa incerc sa scriu despre secrete (ca tot veni vorba). Stiu ca toata lumea are secrete. E cat se poate de normal. Dar ideea care e mai dubioasa pentru mine are legatura cu ce inseamna pentru fiecare un secret. Adica, secret=. Care este ţinut ascuns, care rămâne necunoscut, nedivulgat; confidenţial. Tratative secrete. (Despre sentimente) Care nu este declarat sau mărturisit; păstrat în taină. 2. Ascuns vederii, mascat privirilor. Ceea ce nu se ştie, nu se cunoaşte (de nimeni), ceea ce este tăinuit, nu trebuie spus nimănui (DEX). Dupa parerea mea secretul este acel mic detaliu penibil care este oarecum sfant pentru tine si ar fi mai bine ca numai tu sa ai acces la el.
In acelasi timp, exista unele secrete care daca ar iesi la iveala te-ar scuti de muuulte. Vorbesc despre chestiile nespuse. Amanuntele asupra carora pluteste incertitudinea. Eu una am si am avut destule de "d astea". Si nu ma mandresc cu faptul ca am stiut de fiecare data in ce categorie sa le bag. Insa au existat momente de genul "asta e. don't care about the consequences" si efectul a fost... interesant. Pentru unele impartasiri m-am felicitat si nu-mi venea sa cred ca mi-a fost frica de, in fond, nimic. Dar in alte dati... nu comentam.
Si in cartea mea, faptul ca intr-un moment de ratacire protagonista i-a zis toate secretele ei vecinului, nu a scutit-o de multe. Ma rog, la un momentdat cand toate erau pe roze, tipa simtea nevoia sa scrie o carte despre cum sa-ti impartasesti toate secretele partenerului=fericire garantata.
Oare e ok sa recunosc pur si simplu?

Yesterday is history, tomorrow is a mystery, but today is a gift. That is why it is called the present

Cinnamon. Ador locu asta. De fiecare data cand trec pe acolo plec numai cu amintiri superbe. Locul ideal de "informare" cu prietenele. Muzica e pur si simplu geniala. Just my kind of good stuff.
Azi am fost acolo cu roakera mea (:x) si am depanat amintiri de tot felu. De la cele mai kinky pana l cele mai penibile si demne de ars amintiri comune. Parca zilele astea senzatia ca anii trec prea repede e din ce in ce mai acuta. Inca nu stiu de ce. Cert e ca am cam renuntat la atitudinea aia "importata" si redevin din nou my own self. Glamorous again.
Insa a fost un incident azi care m-a adus oarecum cu picioarele pe pamant si m-a facut sa ma gandesc la moarte si la rostul vietii pe pamant mai intens decat in ultimu timp. Nu insist asupra detaliilor, cert e ca pentru cateva momente am zis ca "asta a fost. now what?". Ii multumesc lui Dumnezeu ca a fost cu mine. Inca ma ingrozeste gandul unei "deconectari". E adevarat ca e wild sa te gandesti la ideea de a nu mai exista, de-a lasa totul balta, insa cand esti pus in fata realitatii, atunci sweetie, nu mai e la fel. E o senzatie rece. Poate suna .... ciudat dar se aseamana cu o camera alba, poate gri fara usa, ferestre- numai tu si realitatea. Conceptia de "viata dinaintea ochilor inr-o secunda" nu e deloc o poveste. Din contra.
Ceea ce este ciudat este ca de fiecare data cand sunt pusa in fata unei realitati care are legatura cu moartea gandul imi zboara aiurea... total aiurea. Ma apuca un ras isteric cand imi amintesc astfel de momente. Cert e ca azi am simtit ca pur si simplu trebuie sa caut ajutor in alta parte decat in propriile-mi puteri. Si a functionat.
Consider ca viata merita traita. Din plin. Chiar daca uneori mi se pare o gluma proasta la adresa mea (mai cinstit zis tot timpul, dar trecem peste). E palpitanta. Eu una, cand privesc inapoi pur si simplu imi vine sa ma crucesc si sa zic "D'oh! Era logic. Smart". Recunosc ca unele momente ma fac sa trec repede peste subiect dar si alea sunt ale mele. Life is like a box a chocolates, you never know what you're gonna get (Forrest Gump).
Inca un gand pe ziua de azi. Imi ador prietenii. Sunt extrem de binecuvantata ca ii am. Parca imi dau energie si e un sentiment sublim cand stii ca sunt acolo, always for you. Sunt sigura ca nu-i merit dar adevarul este ca nu cred ca merit nimic si ca tot ce am sunt cadouri cu inscriptia "just because I love you".

Let's feel gorgeous again

Trec printr-o perioada de realizare. Ma tot gandesc la ceea ce ar fi putut fi si ceea ce a fost. Clasa a zecea o sa ramana in amintirea mea drept anul unei maturizari nedorite. Anul care a trecut prea repede si in acelasi timp extrem de greu. Nu-mi vine sa cred ca acum cateva luni inca mai frecventam Hanu (n-o sa uit never 25 sept si Phantom AT the opera) pana s-a inchis si ne-am gasit alt centru de ... relaxare. Si astfel saptamanile au capatat dubioasa zi de "Vineri Jack". Si in decursul acestui an Jack'ul aparea ca un loc unde sarbatoream fericirea aia irealizabila sau pur si simplu nu vroiam sa-mi infrunt deceptiile si sa hotaram sa ma transform intr-o melomana "de vineri".
Ce e ciudat e faptul ca in acelasi timp i've enjoyed the ride. A lot. Am gustat fericirea, mi-a fost frica sa-mi infrunt dezamagirile care, au fost ireale petru cineva nou in domeniu. Am realizat cum e sa te simti respins, cum e sa constientizezi ca un capitol drag al vietii tale s-a incheiat si ca nu mai poti reveni asupra lui.
Am atatea planuri pentru o "revenire" incat ma apuca lenea numai cand ma gandesc. Cam asta e starea generala a verii acesteia. Lene, lene... Imi propun ca saptamana viitoare sa revin la ceea ce iubeau toti. Sa ies din starea asta vegetativa si sa "face the city" again. E adevarat ca episoadele zilnice din Sex and the city nu ma vor ajuta prea mult dar in schimb ma fac sa-mi doresc sa fiu cu cele mai cool tipe pe care le cunosc si sa "recuperam". Sa ne facem veacu prin Cinnamon, sa ascultam '80 music si sa bem cate un Sex on the beach. Pe urma, daca ne mai tine bugetu, sa reinviem "Vineri Jack". Si dupa cum stiu prea bine ca la intrebarea "Ambitii?" raspunsul este "destule ca sa dauneze" nu cred ca una in plus strica.

Hey there Delilah

Melodia perfecta pe care puteam sa o ascult intr-o dupa-amiaza in Cismigiu cu chitara.
Hey there Delilah
What's it like in New York City?
I'm a thousand miles away
But girl tonight you look so pretty
Yes you do
Time Square can't shine as bright as you
I swear it's true

Hey there Delilah
Don't you worry about the distance
I'm right there if you get lonely
Give this song another listen
Close your eyes
Listen to my voice it's my disguise
I'm by your side

Oh it's what you do to me
Oh it's what you do to me
Oh it's what you do to me
Oh it's what you do to me
What you do to me

Hey there Delilah
I know times are getting hard
But just believe me girl
Someday I'll pay the bills with this guitar
We'll have it good
We'll have the life we knew we would
My word is good

Hey there Delilah
I've got so much left to say
If every simple song I wrote to you
Would take your breath away
I'd write it all
Even more in love with me you'd fall
We'd have it all

Oh it's what you do to me
Oh it's what you do to me
Oh it's what you do to me
Oh it's what you do to me

A thousand miles seems pretty far
But they've got planes and trains and cars
I'd walk to you if I had no other way
Our friends would all make fun of us
And we'll just laugh along because we know
That none of them have felt this way
Delilah I can promise you
That by the time we get through
The world will never ever be the same
And you're to blame

Hey there Delilah
You be good and don't you miss me
Two more years and you'll be done with school
And I'll be making history like I do
You know it's all because of you
We can do whatever we want to
Hey there Delilah here's to you
This ones for you

Oh it's what you do to me!
Oh it's what you do to me!
Oh it's what you do to me!
Oh it's what you do to me!
What you do to me.

Bon Jovi in Romania :X:X:X:X

Una dintre cele mai bune vesti in materie de concerte care putea aparea vara asta :D
Eh, o mai fi si Metallica dar nu pot sa zic ca sufar ca nu ma duc. Singura melodie pe care o ador de la ei e "Nothing else matters" care e pur si simplu ... ^:)^
Revenind. Vine Bon Jovi:x:x:x.... Doamne abia astept!!! O sa reexperimentez senzatiile de la Phoenix cand toti stiau cuvintele si pur si simplu Nicu Covaci putea sa ne lase sa conducem concertu 8-> C vremuri...
Oricum, melodii care au facut istorie precum, It's my life, Living on a prayer, Always and so on... o sa se auda si in Bucuresti.

Titlu blog

Cred ca ar fi frumos din partea mea sa explic titlul blogului. E cea mai geniala replica din Girl Interrupted. Un must see absolut :x:x:x Recomand subtitrarea.

Pana una alta, doresc blogului meu sa ma scape de plictiseala verii si sa dea o pata de culoare zilelor monotone si toride.

XOXO