...Ca si cum as pluti in afara trupului meu. Si ma privesc pe mine si micile mele miscari stupide... E un efort atat de mic sa fiu eu insami si fac asta de multa vreme, fac lucruri atat de marunte. Dar cea mai mare parte din mine pluteste undeva deasupra si priveste. Ca si cum nu ar fi corpul meu. O parte din mine stie ceva ce nu se indura sa-i spuna celeilalte...
Alice-Confesiunile lui Max Tivoli
luni, 30 martie 2009
marți, 17 martie 2009
marți, 10 martie 2009
Stareing at nothing
Ce am facut azi in drum spre casa, constatand ca am aparatu in geanta. Macar mi-am facut ziua interesanta...
during a ride home
Crossing
during a ride home
Crossing
sâmbătă, 7 martie 2009
I'll have what she's having...
Iar incep postarea cu "nu am mai scris de mult"... Asta e, intotdeauna e loc de mai bine. In ultimu timp nu pot sa zic ca am facut ceva, chiar si neinteresant (scoala nu se pune). A, poate doar faptul ca am inceput sa ma uit numai la filme bune, filme la care, dupa ce le vad, nu raman cu ideea "vreau inapoi alea 2 ore din viata mea???"
Trec printr-o perioada... mov din viata mea. Nu e nici roz dar griul incepe sa ia amploare formand acel mov strident (parca roz cu gri asta faceau??). Am senzatia unei depresii interminabile pe care incep sa o urasc. Am ajuns sa nu mai stiu ce vreau, singura mea dorinta fiind noaptea linistita de vineri spre sambata la mama in pat. Nu cred ca are rost sa mai zic ca starea mea ii raneste pe toti din jurul meu. Devin cinica, sictirul atat de invidiat odata apare din nou and so on.
Story of my life... dau cu piciorul in ce am mai bun ca, in final, sa realizez ce mare prostie am facut. Dar recunosc, merit tot ceea ce mi se intampla. E ideea aia superb realizata in Slumdog millionaire (unul dintre cele mai geniale filme vazute in ultimul an de seceta hollywoodiana (c texte pe mine;)) ).
Sunt rece la tot ce ma inconjuara... as vrea sa deborez o energie contagioasa, sa fiu intrebata ce am, sa zica lumea "I'll have what she's having"! (When Harry met Sally)
Doamne, chiar atat de mult m-am schimbat??? Simt ca nu mai sunt "Eu" aceea pe care o iubeam si uram in acelasi timp.
Trec printr-o perioada... mov din viata mea. Nu e nici roz dar griul incepe sa ia amploare formand acel mov strident (parca roz cu gri asta faceau??). Am senzatia unei depresii interminabile pe care incep sa o urasc. Am ajuns sa nu mai stiu ce vreau, singura mea dorinta fiind noaptea linistita de vineri spre sambata la mama in pat. Nu cred ca are rost sa mai zic ca starea mea ii raneste pe toti din jurul meu. Devin cinica, sictirul atat de invidiat odata apare din nou and so on.
Story of my life... dau cu piciorul in ce am mai bun ca, in final, sa realizez ce mare prostie am facut. Dar recunosc, merit tot ceea ce mi se intampla. E ideea aia superb realizata in Slumdog millionaire (unul dintre cele mai geniale filme vazute in ultimul an de seceta hollywoodiana (c texte pe mine;)) ).
Sunt rece la tot ce ma inconjuara... as vrea sa deborez o energie contagioasa, sa fiu intrebata ce am, sa zica lumea "I'll have what she's having"! (When Harry met Sally)
Doamne, chiar atat de mult m-am schimbat??? Simt ca nu mai sunt "Eu" aceea pe care o iubeam si uram in acelasi timp.
Abonați-vă la:
Postări (Atom)