Trec printr-o perioada de realizare. Ma tot gandesc la ceea ce ar fi putut fi si ceea ce a fost. Clasa a zecea o sa ramana in amintirea mea drept anul unei maturizari nedorite. Anul care a trecut prea repede si in acelasi timp extrem de greu. Nu-mi vine sa cred ca acum cateva luni inca mai frecventam Hanu (n-o sa uit never 25 sept si Phantom AT the opera) pana s-a inchis si ne-am gasit alt centru de ... relaxare. Si astfel saptamanile au capatat dubioasa zi de "Vineri Jack". Si in decursul acestui an Jack'ul aparea ca un loc unde sarbatoream fericirea aia irealizabila sau pur si simplu nu vroiam sa-mi infrunt deceptiile si sa hotaram sa ma transform intr-o melomana "de vineri".
Ce e ciudat e faptul ca in acelasi timp i've enjoyed the ride. A lot. Am gustat fericirea, mi-a fost frica sa-mi infrunt dezamagirile care, au fost ireale petru cineva nou in domeniu. Am realizat cum e sa te simti respins, cum e sa constientizezi ca un capitol drag al vietii tale s-a incheiat si ca nu mai poti reveni asupra lui.
Am atatea planuri pentru o "revenire" incat ma apuca lenea numai cand ma gandesc. Cam asta e starea generala a verii acesteia. Lene, lene... Imi propun ca saptamana viitoare sa revin la ceea ce iubeau toti. Sa ies din starea asta vegetativa si sa "face the city" again. E adevarat ca episoadele zilnice din Sex and the city nu ma vor ajuta prea mult dar in schimb ma fac sa-mi doresc sa fiu cu cele mai cool tipe pe care le cunosc si sa "recuperam". Sa ne facem veacu prin Cinnamon, sa ascultam '80 music si sa bem cate un Sex on the beach. Pe urma, daca ne mai tine bugetu, sa reinviem "Vineri Jack". Si dupa cum stiu prea bine ca la intrebarea "Ambitii?" raspunsul este "destule ca sa dauneze" nu cred ca una in plus strica.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu