Yesterday is history, tomorrow is a mystery, but today is a gift. That is why it is called the present

Cinnamon. Ador locu asta. De fiecare data cand trec pe acolo plec numai cu amintiri superbe. Locul ideal de "informare" cu prietenele. Muzica e pur si simplu geniala. Just my kind of good stuff.
Azi am fost acolo cu roakera mea (:x) si am depanat amintiri de tot felu. De la cele mai kinky pana l cele mai penibile si demne de ars amintiri comune. Parca zilele astea senzatia ca anii trec prea repede e din ce in ce mai acuta. Inca nu stiu de ce. Cert e ca am cam renuntat la atitudinea aia "importata" si redevin din nou my own self. Glamorous again.
Insa a fost un incident azi care m-a adus oarecum cu picioarele pe pamant si m-a facut sa ma gandesc la moarte si la rostul vietii pe pamant mai intens decat in ultimu timp. Nu insist asupra detaliilor, cert e ca pentru cateva momente am zis ca "asta a fost. now what?". Ii multumesc lui Dumnezeu ca a fost cu mine. Inca ma ingrozeste gandul unei "deconectari". E adevarat ca e wild sa te gandesti la ideea de a nu mai exista, de-a lasa totul balta, insa cand esti pus in fata realitatii, atunci sweetie, nu mai e la fel. E o senzatie rece. Poate suna .... ciudat dar se aseamana cu o camera alba, poate gri fara usa, ferestre- numai tu si realitatea. Conceptia de "viata dinaintea ochilor inr-o secunda" nu e deloc o poveste. Din contra.
Ceea ce este ciudat este ca de fiecare data cand sunt pusa in fata unei realitati care are legatura cu moartea gandul imi zboara aiurea... total aiurea. Ma apuca un ras isteric cand imi amintesc astfel de momente. Cert e ca azi am simtit ca pur si simplu trebuie sa caut ajutor in alta parte decat in propriile-mi puteri. Si a functionat.
Consider ca viata merita traita. Din plin. Chiar daca uneori mi se pare o gluma proasta la adresa mea (mai cinstit zis tot timpul, dar trecem peste). E palpitanta. Eu una, cand privesc inapoi pur si simplu imi vine sa ma crucesc si sa zic "D'oh! Era logic. Smart". Recunosc ca unele momente ma fac sa trec repede peste subiect dar si alea sunt ale mele. Life is like a box a chocolates, you never know what you're gonna get (Forrest Gump).
Inca un gand pe ziua de azi. Imi ador prietenii. Sunt extrem de binecuvantata ca ii am. Parca imi dau energie si e un sentiment sublim cand stii ca sunt acolo, always for you. Sunt sigura ca nu-i merit dar adevarul este ca nu cred ca merit nimic si ca tot ce am sunt cadouri cu inscriptia "just because I love you".