Iar incep postarea cu "nu am mai scris de mult"... Asta e, intotdeauna e loc de mai bine. In ultimu timp nu pot sa zic ca am facut ceva, chiar si neinteresant (scoala nu se pune). A, poate doar faptul ca am inceput sa ma uit numai la filme bune, filme la care, dupa ce le vad, nu raman cu ideea "vreau inapoi alea 2 ore din viata mea???"
Trec printr-o perioada... mov din viata mea. Nu e nici roz dar griul incepe sa ia amploare formand acel mov strident (parca roz cu gri asta faceau??). Am senzatia unei depresii interminabile pe care incep sa o urasc. Am ajuns sa nu mai stiu ce vreau, singura mea dorinta fiind noaptea linistita de vineri spre sambata la mama in pat. Nu cred ca are rost sa mai zic ca starea mea ii raneste pe toti din jurul meu. Devin cinica, sictirul atat de invidiat odata apare din nou and so on.
Story of my life... dau cu piciorul in ce am mai bun ca, in final, sa realizez ce mare prostie am facut. Dar recunosc, merit tot ceea ce mi se intampla. E ideea aia superb realizata in Slumdog millionaire (unul dintre cele mai geniale filme vazute in ultimul an de seceta hollywoodiana (c texte pe mine;)) ).
Sunt rece la tot ce ma inconjuara... as vrea sa deborez o energie contagioasa, sa fiu intrebata ce am, sa zica lumea "I'll have what she's having"! (When Harry met Sally)
Doamne, chiar atat de mult m-am schimbat??? Simt ca nu mai sunt "Eu" aceea pe care o iubeam si uram in acelasi timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu