Mi s-a pus de nenumarate ori intrebarea "de ce (durerea fiecaruia) ma uit la gossip girl???" Tocmai m-am uitat la ep15 sez2 si ca de fiecare data simt acut nevoia unei iesiri din rutina. Viata nu se rezuma doar la atat nu??? Vreau sa zic, nu-mi imaginez ca traiesc doar pentru 6 dimineata scoala 1 sau 2 jumate da-i drumu akas si acasa just usual home stuff. Doresc ceva mai mult decat "ne vedem azi?" pentru ca mi se pare ca toata rutina asta imi afecteaza aceasta parte a vietii pe care nu as schimba-o pentru nici un Gossip Girl. Mi-e ca imi revine atitudinea de sictir de care ma bucuram cu ceva vreme in urma. Din nou am devenit ironica si rautacioasa si azi mi-a fost pusa in fata aceasta noua schimbare. Tot ceea ce pot sa zic e: Urat!
Cred oare ca daca as avea limuzina jos, haine de la nusth care casa de moda cu fitze supreme si practic tot ce as dori, as fi mai fericita, as scapa de rutina asta care simt pur si simplu ca ma omoara??? Citesc "Concert din muzica de Bach"- e exact un Gossip Girl interbelic. La ce-ti foloseste sa ai tot daca traiesti o viata infecta, perfida fiind gata sa calci peste cadavre la orice pas? Cum te-ai simti sa te trezesti intr-o zi cu TOT si totusi sa nu ai nimic? Ma refer la prieteni, familie, cei care fara nicio obligatie iti aduc un zambet pe fata indiferent de situatie.
Iar am o stare de coplesire, nu in sensul bun. Nu doresc sa zbor, sa vad viitorul, sa fiu mega desteapta. Nu. Doresc sa nu-mi doresc sa opresc timpul si sa simt ca fiecare clipa traita a meritat.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu